ISO 22000: retragere și rechemare produse (8.9.5)

Retragerea scoate produsul din distribuție înainte să ajungă la consumator, iar rechemarea îl readuce de pe piață după ce a ajuns deja la cumpărători. Sunt două acțiuni diferite, cu aceeași miză: un produs alimentar nesigur trebuie oprit rapid.

ISO 22000:2018 cere, prin clauza 8.9.5, o procedură documentată de retragere și rechemare: o persoană cu autoritate să o declanșeze, notificarea ANSVSA și a clienților, gestionarea stocului afectat și testarea periodică printr-o simulare. Baza legală este articolul 19 din Regulamentul CE 178/2002, aplicat în România prin Legea 150/2004.

Stabilește când retragi și când rechemi

Cele două acțiuni se declanșează în momente diferite ale lanțului. Dacă produsul suspect e încă în depozitul tău sau la distribuitor, faci retragere. Dacă a ajuns deja pe raft sau acasă la consumator, faci rechemare, care include și informarea publicului.

Criteriu	Retragere	Rechemare
Unde e produsul	În distribuție, înainte de consumator	Pe piață, la consumator
Cine e notificat	Clienți, distribuitori, ANSVSA	Clienți, ANSVSA, consumatori
Vizibilitate	De regulă internă	Anunț public, listă ANSVSA
Exemplu	Lot blocat în depozit	Conservă cu alergen nedeclarat deja vândută

Motivele care duc cel mai des la aceste acțiuni sunt etichetarea greșită (alergeni nedeclarați), ambalajul deteriorat care contaminează produsul și contaminarea microbiologică, de exemplu Listeria sau Salmonella. Articolul 14 din Regulamentul CE 178/2002 interzice punerea pe piață a alimentelor nesigure, așa că orice astfel de produs trebuie scos rapid. ANSVSA publică fiecare caz în secțiunea de produse rechemate și retrase.

Retragerea unui produs înseamnă automat și rechemare?

Nu. Retragerea se oprește la nivelul distribuției, deci produsul nu a ajuns încă la cumpărător. Rechemarea pornește atunci când produsul e deja la consumator și trebuie să îl aduci înapoi, plus să anunți publicul.

Construiește procedura cerută de ISO 22000 (clauza 8.9.5)

Clauza 8.9.5 din ISO 22000:2018 (adoptat în România ca SR EN ISO 22000:2019) îți cere o procedură scrisă care acoperă patru lucruri:

• O persoană competentă, cu autoritatea de a declanșa și conduce retragerea sau rechemarea, plus un înlocuitor.
• Notificarea părților interesate: autoritatea (DSVSA și ANSVSA), clienții care au primit lotul și, la rechemare, consumatorii.
• Gestionarea produselor retrase și a stocului rămas: blochezi, izolezi și decizi ce faci cu ele (distrugere, reprocesare sau redirecționare în condiții sigure).
• Verificarea procedurii prin simulări periodice, cu înregistrarea rezultatelor.

Procedura se sprijină pe trasabilitatea alimentară cerută la clauza 8.3. Fără loturi clare și fișe de livrare care arată cui ai trimis fiecare lot, nu poți localiza produsul afectat la timp. Articolul 18 din Regulamentul CE 178/2002 impune deja principiul „un pas înapoi, un pas înainte”, așa că ai baza legală pentru a ști de la cine ai primit și cui ai livrat.

Procedura se leagă și de analiza pericolelor: pericolele identificate acolo îți spun ce tip de incident poate forța o rechemare și cât de repede trebuie să reacționezi.

Declanșează retragerea pas cu pas

Când apare o suspiciune întemeiată (rezultat de laborator, reclamație sau alertă de la un furnizor), acționezi în ordine:

1. Identifici lotul afectat prin sistemul de trasabilitate.
2. Blochezi stocul rămas și oprești livrările din acel lot.
3. Notifici DSVSA județeană în cel mai scurt timp, conform articolului 19.
4. Contactezi clienții care au primit lotul, folosind fișele de livrare.
5. La rechemare, informezi consumatorii prin canalele agreate cu autoritatea.
6. Recuperezi sau distrugi produsele și documentezi cantitățile.
7. Analizezi cauza și aplici acțiuni corective ca să nu se repete.

ANSVSA coordonează la nivel național Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente și Furaje (SRAAF) și e punctul de contact cu sistemul european RASFF. Dacă lotul a ajuns în alte județe sau în alte țări, alerta circulă prin acest sistem.

Cine anunță ANSVSA, producătorul sau magazinul?

Operatorul care a pus produsul pe piață are obligația legală de notificare, conform articolului 19 din Regulamentul CE 178/2002. În practică, atât producătorul, cât și distribuitorul anunță, fiecare pentru veriga lui, iar DSVSA județeană centralizează informația.

Trebuie să anunț și consumatorii?

Da, dar numai la rechemare, când produsul a ajuns deja la cumpărători. Anunțul se face prin canalele stabilite cu autoritatea (afișaj la raft, comunicat, site), iar ANSVSA publică produsul în lista oficială.

Testează sistemul printr-o simulare de rechemare

ISO 22000 cere să verifici procedura înainte să ai nevoie de ea pe bune. Simularea (mock recall) pornește de la un număr de lot și măsoară în cât timp localizezi 100% din cantitate. Industria face de regulă această simulare cel puțin o dată pe an.

Ai o fabrică de mezeluri cu 28 de angajați. Pe 12 mai pleacă în piață lotul P-2026-0512 de parizer, 3.400 de bucăți, către 14 clienți (4 lanțuri și 10 magazine mici). Pe 19 mai, un client semnalează o problemă. Pornești simularea: din fișele de producție afli ce materie primă a intrat în lot, din fișele de livrare afli cele 14 destinații și câte bucăți a primit fiecare. Ținta este să identifici tot lotul și contactele în sub 4 ore. Dacă reușești, sistemul e funcțional. Dacă găsești doar 80% din bucăți, ai un gol de trasabilitate de reparat înainte de un caz real.

Rezultatul simulării se înregistrează: cât a durat, ce procent ai localizat, unde s-a blocat fluxul. Acest raport e primul document pe care îl cere auditorul la capitolul retragere și rechemare.

Cât de des trebuie făcută o simulare de rechemare?

Cel puțin o dată pe an, plus după orice schimbare majoră de proces, furnizor sau sistem de evidență. Companiile care livrează către retaileri mari fac simularea de două ori pe an, pentru că cerința clientului e mai strictă decât minimul.

Evită greșelile care pică auditul

Cea mai frecventă problemă e lipsa unei persoane nominalizate. Procedura există pe hârtie, dar nimeni nu are scris în fișa postului autoritatea de a opri livrările. Într-un incident real se pierd ore până cineva decide, iar la audit lipsa nominalizării devine neconformitate. Numești titularul și înlocuitorul, cu date de contact, direct în procedură.

A doua greșeală e simularea făcută o singură dată, „de formă”, la implementare. Dacă nu o repeți anual, nu ai dovada că sistemul mai funcționează după ce ai schimbat furnizori sau ai mutat producția. Auditorul cere ultimul raport de simulare; dacă e de acum doi ani, primești observație sau neconformitate.

A treia e folosirea unor numere de lot care nu leagă materia primă de produsul finit. Știi ce ai produs într-o zi, dar nu pe lot, așa că la o rechemare scoți de pe piață mult mai mult decât e nevoie. Un sistem de loturi pe schimb sau pe linie reduce cantitatea retrasă și pierderea.

Dacă vrei să vezi cum se încadrează retragerea și rechemarea în restul cerințelor, parcurge ghidul de certificare ISO 22000 și diferențele dintre ISO 22000 și HACCP. Pentru contextul regulilor de igienă, vezi și ghidul de siguranță alimentară.